Raport anual 1997

Activitatea Fundaţiei “Pentru Voi” a fost concentrată în anul 1997 pe demararea activităţilor centrului de zi pentru adulţi cu dizabilităţi “Pentru Voi”.

Centrul este un parteneriat public-privat cu I.S.T.P.H. Timiş şi Consiliul Municipal Timişoara şi funcţionează conform convenţiei încheiate între părţi.  Centrul este finanţat de Consiliul Local Timişoara din bugetul local. Fundaţia "Pentru Voi" pune la dispoziţia centrului în mod gratuit clădirea în care funcţionează centrul, dotarea cu echipament electronic, de tâmplărie, echipament pentru sala de stimulare senzorială, microbuzele pentru transportul clienţilor. În prima parte a anului 1997, activitatea Fundaţiei noastre s-a concentrat asupra finalizării investiţiei : Centrul de zi pentru adulţi cu dizabilităţi.   Conform contractului încheiat cu firma Tangent, aceasta a finalizat lucrăririle de construcţii şi am realizat recepţia clădirii în luna martie. Clădirea este bine realizată, cu o arhitectură modernă şi funcţională, perfect adaptată nevoilor centrului. Valoarea totală a investiţiei a fost de 700.000.000 lei. Investiţia a fost finanţată în totalitate de Fundaţia noastră, cu sprijinul unuia din fondatori şi anume Fundaţia FESTOG din Olanda.

După finalizarea construcţiei şi recepţia clădirii, Fundaţia s-a ocupat de dotarea centrului cu mobilier, echipament pentru activităţile lucrative şi anume aparatură pt. tâmplărie, maşini de cusut, războaie de ţesut, aparatură electronică (4 radio casetofoane cu CD player, 2 televizoare color, 1 video recorder, 1 cameră video), echipament pentru birou şi computere pentru clubul de calculatoare (6 calculatoare, 1 multiplicator, 1 centrală telefonică, 1 scanner), aparatură electrocasnică (1 maşină de spălat, 1   aragaz, 1 combină frigorifică) şi  3 microbuze FORD noi pentru transportul zilnic al persoanelor cu handicap la centru.

În paralel, am demarat acţiunea de selecţionarea a personalului centrului, de selecţionarea a clienţilor şi din luma mai 1997, Centrul Pentru Voi a început să funcţioneze. Iniţial am demarat cu 20 de clienţi, numărul lor crescând treptat la 53, câţi avem actualmente. Este important de remarcat că am fost tot timpul sub presiunea părinţilor care doreau să le fie acceptaţi în centru copiii. Iniţial, centrul a fost gândit pentru 40 de tineri. Actualmente avem 53, din care în general media zilnică de prezenţi este de 45. Această aglomerare duce la îngreunarea muncii în centru. De asemenea avem o listă de aşteptare de 30 de persoane.

Organizarea centrului a presupus o muncă laborioasă cu eforturi deosebite. Obiectivele centrului sunt:

  1. Instruirea tinerilor printr-o varietate de activităţi pentru a-i  ajuta să-şi dobândescă independenţa.
  2. Integrarea în comunitate a tinerilor cu handicap
  3. Sprijinirea familiei
  4. Schimbarea mentalităţii societăţii faţă de persoanele cu handicap

Serviciile oferite de centru sunt:

  • Activităţi lucrative zilnice în grupe:
  • Activităţi de tâmplărie, lucru manual, croitorie, împletituri, ţesut covoare, activităţi culinare, grădinărit, confecţionare de felicitări şi mărţişoare
  • Activităţi de învăţare a deprinderilor sociale şi a abilităţilor de comunicare
    • deprinderea abilităţilor de autoservire
    • educarea valorilor morale, a unui comportament adecvat în societate
    • club de computere
    • educaţie sanitară
    • educaţie sexuala
  • Alte activităţi
    • sprijin în găsirea şi păstrarea unui loc de muncă pentru acei beneficiari are au potenţele necesare pentru a avea slujbe pe piaţa muncii - job-seeking şi job-coaching
    • asistenţă medicală
    • asistenţă socială
    • consiliere parentală
    • fizioterapie
    • transport de la domiciliu cu microbuzele
    • mic dejun şi prânz
  • Activităţi recreative
    • muzică, dans
    • activităţi sportive
    • relaxare
    • stimulare senzorială

Metodologia de lucru a Centrului “Pentru Voi” este:

  • Procedura de admitere în centrul nostru este următoarea:
  • Aparţinătorii depun cererea de  admitere în centru
  • Asistentul social efectuează o anchetă socială detailiată şi comunică aparţinătorilor actele necesare pentru întocmirea dosarului: certificat de persoană cu handicap, copie după buletin de identitate, aviz epidemiologic pentru frecventare unei colectivităţi, fişă medicală.
  • Examen medical efectuat de medicul centrului. La nevoie se apelează la medicul neurolog sau psihiatru pentru reevaluare şi tratament
  • Evaluare psihologică complexă efectuată de psihologul centrului.
  • Evaluare a motricităţii efectuate de kinetoterapeut – pedagog de recuperare

Pe baza acestei evaluări, echipa multidisciplinară a centrului (medic, psiholog, asistent social, pedagog de recuperare, directorul centrului) hotăreşte  repartizarea la una din cele 4 grupe ale centrului.

În filozofia centrului nostru poziţia centrală o are clientul. Fiecare client are un manager de caz (unul din leaderii de grupă) care urmăreşte cazul în amănunt. Acesta observă cu atenţie clientul,  pe baza unei scheme de observare unice, bazată pe modelul interacţiunilor.  După completarea itemilor de observaţie, managerul de caz întocmeşte "portretul personal" al fiecărui client, care dă o imagine a nevoilor şi posibilităţilor acestuia. Pe baza nevoilor, managerul de caz întocmeşte programul de intervenţie individualizată. În elaborarea planului de intervenţie individualizat, rolul primordial îl are observarea atentă a fiecărui client, deoarece noi credem că orice comportament are o semnificaţie şi o cauză. Managerului de caz prezintă în întâlnirile echipei multidisciplinare programul de intervenţie individualizată propus de el.  Echipa discută şi adoptă planul individualizat în care încercăm să includem, pe cât posibil, dorinţele şi aspiraţiile părinţilor şi ale clienţilor.În acest program sunt incluse, în funcţie de nevoi şi consilierea parentală, job-seeking şi job-coaching, tratamente medicale, sprijin psihologic, kinetoterapie, terapii medicale, stimulare senzorială, relaxare.

Totodată echipa hotăreşte tipul de activităţi lucrative şi de grup la care participă fiecare client.  În cazul clienţilor care au abilităţi bune, includem în planul de intervenţie individualizat şi căutarea unui loc de muncă. Job-seekerul centrului face acest lucru şi apoi pregăteşte clientul pentru încadrarea în muncă şi îl sprijină la locul de muncă vizitându-l  cel puţin o dată pe săptămână.

Managerul de caz este cel care va urmări îndeplinirea acestui program, care va sesiza schimbările ce apar şi va propune ajustarea planului.

Fiecare caz se reevaluează cel puţin odată pe an şi ori de câte ori intervine ceva deosebit, în cadrul întâlnirilor echipei multidisciplinare.

In centrul nostru desfăşurăm activităţi lucrative  în 3 grupe: una de tâmplărie- traforaj,  una de textile –croitorie, una de împletituri şi ţesut covoare. Grupa a patra are o situaţie specială  deoarece datorită  gradului de handicap crescut activităţile lucrative sunt mai diminuate şi se lucrează mai mult pentru stimularea senzorială a clienţilor, precum şi pe învăţarea deprinderilor de autoservire. Anul viitor vom înfiinţa a 5-a grupă cu profil de grădinărit.

De asemenea  lucrăm în cluburi, cu grupe mici (3-7 clienţi):

  • club de calculatoare
  • club de activităţi şcolare (scris, citit, matematică, cunoştinţe de cultură generală)
  • club de art terapie
  • club de gospodărie-  pregătirea hranei
  • club de muzică – meloterapie
  • club de călărie
  • club de activităţi sportive

Tot în grupuri mici se  desfăşoară activităţi educative cu scopul de a creşte gradul de independenţă al clienţilor noştri . În aceste activităţi folosim mult jocul de rol, creeînd diferite situaţii ale vieţii de zi cu zi cu scopul  de a îi învăţa pe clienţii noştri cum să se comporte în diferite ipostaze: în magazin, în familie, într-un cerc de prieteni, la o discotecă, la un interviu pentru angajare etc.

Pentru noi, parteneriatul cu părinţii este o prioritate. Părinţii beneficiază de consiliere parentală, de sprijin din partea asistentului social în obţinerea diferitelor drepturi pe care i le conferă legislaţia. Totodată noi încercăm să informăm şi să educăm părinţii. Organizăm în fiecare lună o întâlnire cu părinţii în care dezbatem o anumită temă. De asemenea suntem în legătură permanentă cu părinţii prin intermediul caietului de corespondenţă. Fiecare client are un caiet de corespondenţă în care atât leaderul de grup cât şi părintele consemnează cele mai importante activităţi pe care le face în centru şi acasă, schimbările care apar în comportamentul clientului etc. În viitor dorim să cooptăm părintele şi clientul  în echipa care face evaluarea cazului şi stabileşte programul de intervenţie individualizat.

Un alt obiectiv prioritar este instruirea personalului. Avem un program de instruire pe o  durată de 2 ani, care a început în Noiembrie 1997. Acest program este realizat în colaborare cu Fundaţia olandeză FESTOG şi este finanţat de guvernul olandez prin programul MATRA. Obiectivul general al programului este profesionalizarea asistenţei persoanei cu handicap. Pentru aceasta se urmăreşte instruirea personalului cu cunoştinţele teoretice şi practice necesare, cu diferite metode de terapie şi de lucru cu persoanele cu handicap mental.

Programul prevede  8 vizite a  4 săptămâni a unor specialişti din Olanda în centrul nostru. În acest interval specialiştii olandezi  predau cursuri teoretice şi lucrează alături de personalul centrului nostru încercând formarea acestuia din punct de vedere practic şi ajută managerii de caz la întocmirea şi aplicarea programelor de intervenţie individualizate.

La sfârşitul acestui program personalul a beneficiat de el va acumula cunoştinţele necesare pentru a deveni la rândul lor formatori. În acest fel vom putea sprijini înfiinţarea unor alte centre similare nouă în ţară.

Pentru promovarea unei imagini pozitive a persoanelor cu dizabilităţi încercăm să fim căt mai mult posibil prezenţi în mijlocul comunităţii timişorene de sărbători mergem la biserică, fie la mănăstire, fie la Catedrală, mergem cu clienţii la cumpărături în oraş, mergem  la cinematograf, la cofetărie, la Mc Donald’s. Pe viitor ne propunem să stabilim relaţii strânse cu şcoala de lângă noi. Avem de asemenea sprijinul financiar al fundaţiei SOROS pentru activităţile noastre lucrative.

 

6. PROGRAMUL IMAGINEA UNITĂŢII

Centrul nostru a fost foarte mult prezentat în toate ziarele locale, la televiziunile locale şi la postul naţional TVR 1. Suntem în legătură permanentă cu ziariştii pe probleme sociale  pe care îi anunţăm de fiecare acţiune a noastră.

Centrul a fost prezentat şi la seminarul Oportunităţi de muncă pentru persoanele cu handicap mental de la Geneva din septembrie 1997, seminar organizat de Inclusion International şi   organizaţia mondială a Muncii. De asemenea centrul a fost prezentat într-o serie de articole în ziare olandeze, un ziarist olandez ne-a vizitat în iunie.

Avem pliante de prezentare a centrului în română şi engleză.

În cadrul centrului, persoana de contact cu exteriorul este de obicei directorul, dar uneori această sarcină este delegată unui alt membru al staffului. De exemplu, la simpozionul organizat de Liga Română de Sănătate Mentală am fost reprezentaţi de psiholog, care menţine şi legătura cu facultatea de Psihologie. Asistentul social ţine legătura cu serviciul social al Primăriei, cu alte unităţi din reţeaua socială. Relaţiile cu Direcţia Sanitară, cu spitalele sunt responsabilitatea medicului.

Actualmente, toate informaţiile referitoare la fiecare caz sunt în dosarul clientului. În acest dosar, leaderii de grup consemnează săptămânal observaţii asupra fiecărui caz. De asemenea, medicul, psihologul şi asistentul social consemnează propriile observaţii şi recomandări. Din motive de confidenţialitate, accesul la acest dosar este limitat. Acum am instalat o reţea de calculatore şi vom trece în lunile următoare la crearea unei baze de date pe calculator cu toate informaţiile din dosarele clienţilor.

 

STATEGIE DE VIITOR

In  viitor dorim să desfăşurăm activităţi de ţesut covoare , de imprimerie, de grădinărit şi de împachetare. Dorim să contactăm companii cu care să încheiem contracte pentru a desfăşura activităţi industriale pentru ele. Din cauza situaţiei economice dificile este foarte greu acum să facem acest lucru dar probabil anul viitor vom debuta această activitate. Aceasta este o prioritate pentru noi de a accentua caracterul de unitate industrială a centrului nostru. O problemă este cadrul legislativ care nu prevede o formă în care să putem valorifica produsele pe care le confecţionăm în atelierele noastre.

Tot anul viitor vom încerca să găsim locuri de muncă în comunitate pentru clienţii noştri cu randament înalt şi cu posibilităţi. Binenţeles că echipa multidisciplinară a centrului va elabora un program de sprinin al integrării la locul de muncă pentru clientul căruia îi vom găsi un loc de muncă. Pentru aceasta vom încerca să ne îmbogăţim echipa cu un “job-seeker” (căutător de slujbe) pe care să-l pregătim pentru aceasta.

Dezvoltând activităţile centrului, accentuându-i latura industrială, sprijinindu-ne clienţii în învăţarea efectuării unor operaţii, sau chiar a unei meserii pregătim o etapă nouă de dezvoltare a centrului.

În condiţiile în care pe plan mondial se vorbeşte tot mai mult de o societate inclusivă în care atât educaţia, cât şi munca să fie inclusive, deschise tuturor, cu sau fără handicap, noi credem că centrul nostru poate deveni în timp un centru resursă care să desfăşoare programe de includere a persoanelor cu dizabilităţi în locuri de muncă obişnuite, acordând  sprijinul necesar. În condiţiile României, în care sistemul de asisitenţă a persoanelor cu handicap este încă predominant segregaţionist pregătirea integrării este esenţială pentru reuşita acesteia. Aceasta înseamnă, pe de o parte, pregătirea persoanei cu handicap care de cele mai multe ori provine fie dintr-o instituţie, fie din familie dar a absolvit o şcoală specială, pentru a se face faţă cerinţelor unui loc de muncă de pe piaţa muncii. Pe de altă parte este nevoie de pregătirea comunităţii pentru a accepta colaborarea cu persoane cu handicap mental. La noi predominantă este atitudinea de caritate faţă de persoanele cu dizabilităţi ceea ce nu favorizeaza acceptarea lor ca egali în drepturi şi în datorii. Trebuie să organizăm o campanie de promovare a dreptului la muncă pentru persoanele cu handicap, campanie care să cuprindă şi creşterea încrederii în posibilităţile acestor persoane, în calităţile lor de “angajaţi” pe piaţa forţei de muncă. Pe de altă parte este nevoie de o muncă susţinută cu părinţii pentru a îi convinge de posibilităţile copiilor lor, de nevoia acestora de independenţă şi totodată de beneficiile pe care le-ar avea muncind într-un loc de muncă obişnuit.

Pentru a ne putea realiza obiectivele este foarte important să avem un personal de calitate care să poată realiza programele centrului. De aceea  instruirea personalului este un obiectiv prioritar. Avem un program de instruire pe o  durată de 2 ani, care va începe în Noiembrie 1997. Acest program este realizat în colaborare cu Fundaţia olandeză FESTOG şi este finanţat de guvernul olandez prin programul MATRA. Obiectivul general al programului este profesionalizarea asistenţei persoanei cu handicap. Pentru aceasta se va urmări instruirea personalului cu cunoştinţele teoretice şi practice necesare, cu diferite metode de terapie şi de lucru cu persoanele cu handicap mental.

Programul prevede  8 vizite a  4 săptămâni a unor specialişti din Olanda în centrul nostru. În acest interval specialiştii olandezi vor preda cursuri teoretice dar vor şi lucra alături de personalul centrului nostru încercând formarea acestuia din punct de vedere practic.

De asemenea se va acorda atenţie îmbunătăţirii managementului centrului, urmărindu-se implementarea unor proceduri de lucru experimentate în Olanda cu bune  rezultate.

Sperăm că la sfârşitul acestui program personalul care va beneficia de el va acumula cunoştinţele necesare pentru a deveni la rândul lor formatori. În acest fel vom putea sprijini înfiinţarea unor alte centre similare nouă în ţară.

Credem că, în momentul actual în care se vorbeşte atăt de mult de reformă în societatea românească, este important să se realizeze şi o reformă a serviciilor sociale. Noi credem că este necesară o reformă radicală a acestor servicii pentru a trece de la instituţii segregate la un o reţea de servicii pe baze comunitare . Această reţea trebuie să sprijine integrarea persoanelor cu handicap în comunitatea locală oferindu-le sprijinul de care au nevoie. Pentru a realiza această reformă trebuie modificată legislaţia românească, în concordanţă cu Regulile Standard ale ONU privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi. Pentru a oferi şanse egale, pentru a realiza o deplină participare a persoanelor cu dizabilităţi la viaţa comunităţii este nevoie de dezinstituţionalizare. Pentru ca dezinstituţionalizarea să reuşească este necesară crearea unei reţele de servicii alternative care să poată prelua personele care au trăit în instituţii. Experienţa occidentală arată că dezinstituţionalizarea este un proces dificil, care trebuie pregătit  pentru că ieşirea din instituţie poate fi o experienţă traumatizantă pentru cei care şi-au petrecut toată viaţa în instituţie. De aceea credem că avem nevoie de experienţa occidentală pentru a nu repeta greşelile pe care le-au făcut ei. În paralel trebuie pregătită comunitatea pentru a primi în mijlocul ei persoanele cu handicap. Totodată credem că cel mai uşor este să prevenim instituţionalizarea şi pentru aceasta trebuiesc dezvoltate programe de diagnostic şi intervenţie precoce, programe de asistenţă a familiei la domiciliu, programe de sprijinire a integrării în grădiniţele şi şcolile de masă.

Pentru adulţii cu handicap mental, reţeaua de servicii trebuie să cuprindă centre de zi, locuinţe de grup, programe vocaţionale, de învăţarea unei meserii, programe de sprijinire în căutarea şi păstrarea unui loc de muncă, programe de loisir, programe de educaţie sexuală şi sprijin în întemeierea unei familii.

În această perspectivă, credem că centrul nostru poate avea un rol de iniţiator de programe, că putem să ne folosim experienţa şi cunoştinţele în promovarea şi susţinerea unei noi politici sociale, în scopul creşterii calităţii vieţii pentru persoanele cu handicap mental. Totodată devenind o societate inclusivă, întreaga societate românească  are de câştigat prin asigurarea de drepturi egale tuturor membrilor ei, cu sau fără dizabilităţi.

 

PATRIMONIUL FUNDAŢIEI

În decursul anului 1997, patrimoniul fundaţiei s-a îmbogăţit cu:

  • 3 microbuze FORD noi, donate de clubul Rotary Elst şi Rotary International
  • 1 microbuz VW vechi , donat de Hilfe
  • aparatură pt. tâmplărie, donată de clubul Rotary Elst
  • 4 radio casetofoane cu CD player, donate de clubul Rotary Elst
  • 2 televizoare color, unul donat de clubul Rotary Elst şi unul de Analog
  • 1 video recorder, donat de FESTOG prin programul MATRA
  • 1 cameră video, donată de FESTOG prin programul MATRA
  • 6 calculatoare, donate de Planoform
  • 1 multiplicator, donat de MENCAP
  • 1 centrală telefonică, donată de MENCAP
  • 1 scanner, donat de MENCAP
  • 1 maşină de spălat, donată de FESTOG
  • echipament pentru snoozle, de la Fundaţia SOROS
  • mobilier

Clădirea în care ne desfăşurăm activitatea va fi donată în viitorul apropriat fundaţiei noastre de către Fundaţia festog, iar terenul de către Societatea Speranţa.

 

COLABORAREA CU I.S.T.P.H. ŞI PRIMĂRIA

Relaţiile de colaborare sunt în general bune, însăşi faptul că s-a acceptat finanţarea centrului din bugetul local fiind o dovadă a atitudinii deschise colaborării cu ONG-urile şi a responsabilităţii faţă de persoanele cu handicap pe care Consiliul Local şi- a asumat-o. 

Există dificultăţi în alocarea fondurilor, dificultăţi care provin din constrângerile bugetare şi din situaţia financiară grea care există în acest moment în ţară. S-a întâmplat în repetate rânduri să ni se aloce o sumă mult mai mică decât cea solicitată pentru cheltuieli materiale. Am fost nevoiţi să apelăm la resurse extrabugetare.

Nu avem situaţii conflictuale sau litigii cu Consiliul local. Problema noastră este mai degrabă caracterul novator pentru Primărie  al acestui tip de parteneriat. De asemenea faptul că îndrumarea metodologică este asigurată de ISTPH şi finanţarea de Primărie, crează  disfuncţionalităţi, în unele cazuri nefiind clare atribuţiile şi responsabilităţile fiecăruia.

Aceasta duce la  dificultăţi financiare deoarece sumele alocate din bugetul local pentru unităţile de asistenţă socială sunt insuficiente, nevoile pentru o desfăşurare corespunzătoare a activităţii fiind mult  mai mari. De exemplu:

  • suma pentru alocaţia zilnică de hrană a fost până în aprilie  de 6075 lei/asistat, din care 6000 lei s-au plătit pentru masa de prânz, iar 75 lei au rămas pentru mic dejun, ceea ce este total insuficient
  • la fel sunt insuficienţi banii pentru asigurarea combustibililor, în cazul nostru motorină pentru centrala termică şi pentru transportul asistaţilor.
  • pentru cele 3 grupe (ateliere) în care asistaţii desfăşoară diferite activităţi ( tâmplărie, croitorie, ţesătorie) sunt necesare diferite materiale şi materii prime, care nu pot fi asigurate din lipsa banilor.
  • banii  pentru cheltuieli materiale sunt insuficienţi

Ca exemplu, în tot anul trecut nu am putut cumpăra materiale şi materii prime pentru activităţile lucrative, detergenţi din lipsa fondurilor de la bugetul local.

Combustibilul pentru microbuze ar trebui să fie, conform unei hotărâri de guvern limitat la 150 l/lunar. Noi consumăm cu maximum de economie 300 l. Ne-am adresat atât Consiliului Local, I.S.T.P.H. dar fiecare spune că e problema celuilat.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu creşterea salariilor cu 25%. Nu este clar cine este ordonatorul nostru primar de credite, deci forul abiliatat să dispună creşterea salariilor. Noi am crescut conform unei dispoziţii verbale a I.S.T.P.H, la fel ca toate celelate unităţi din subordinea lor.

O altă nelămurire a noastră este denumirea centrului nostru. Noi suntem un centru de zi. Conform ordinului de înfiinţare , ne numim Centru de Recuperare şi Integrare Socio- Profesională a Persoanelor Adulte cu Handicap. În Hotărârea de Guvern nr.939/ 29.12.1997 la unităţile a căror îndrumare metodologică este asigurată de SSPH nu mai apar astfel de centre, dar nici centre de zi de sine stătătoare ci doar împreună cu cămine spital, ceea ce nu este categoric cazul nostru. Într-o adresă, SSH ne " Centru pilot de asistenţă specială adulţi ", denumire ce corespunde mai bine specificului nostru. Dacă nu se poate să ne numim centru de zi, atunci e preferabil să fim " Centru pilot de asistenţă specială adulţi ".

 

PERSONALUL

Nivelul de pregătire al personalului este determinant pentru calitatea muncii din centru. Selecţionarea lui a fost dificilă şi perioada de probă deosebit de utilă.

Actualmente, personalul este de bună calitate, cu mici excepţii, şi cu dorinţa de a se perfecţiona şi de a învăţa, cu entuziasm.

Considerăm că una din greutăţile cu care ne confruntăm este nivelul salariillor din centru. Personalul nostru a fost selecţionat după criterii occidentale cu interviu în faţa unei comisii în care au fost prezenţi şi specialişti din Olanda. Apoi a urmat o perioadă de probă de 6 luni. După expirarea perioadei de probă, unui număr de 8 angajaţi  (din 23 ) nu li s-a prelungit contractul de muncă. Menţionăm acest lucru pentru a vă convinge de exigenţele crescute pe care trebuie să le satisfacă personalul nostru şi deci implicit de calitatea acestuia.

De asemenea, personalul nostru este instruit de specialişti din Olanda în cadrul unui proiect finanţat de guvernul olandez prin programul MATRA. În cadrul proiectului care se întinde pe parcursul a 2 ani, specialiştii olandezi lucrează timp de 4 luni în fiecare an în centrul nostru alături de personalul român asigurând instruirea practică şi teoretică a acestuia. De asemenea personalul urmează un curs de limba engleză pentru a putea comunica direct cu specialiştii olandezi şi a avea acces la literatura de specialitate.  Toată  această instruire presupune un efort financiar deosebit de important.

Personalul nostru nu beneficiază de sporurile pe care la au cadrele didactice confrom statutului cadrelor didactice.  La începutul acestui an, unităţile de asistenţă socială create de Primăria Timişoara ( Centrul Sfântul Nicolae) şi finanţate ca şi noi, din bugetul local, au beneficiat de o dublare a salariilor. Primăria Timişoara a spus că nu poate face acelaşi lucru şi pentru personalul nostru, deoarece salariile noastre se aprobă de către ITSPH, care aprobă statele de funcţiuni, Primăria  finanţând doar aceste salarii.

Am dori să evităm ca, după ce noi investim în formarea lor profesională, angajaţii noştri să se transfere în învăţământ, unde la aceeaşi salarizare, programul de lucru este de 24 ore săptămânal pentru educatori şi 18 ore saptămânal pentru psihologi sau la centrele Primăriei, unde salarizarea este dublă.

O parte din personal va beneficia de instruire în Olanda, prin programul MATRA. Ei vor încheia o convenţie cu Consiliul de Administraţie al Fundaţiei, pe care îl va prezenta dl. avocat Popa.

 

COLABORAREA CU SOCIETATEA SPERANŢA şi FUNDAŢIA SPERANŢA

Am colaborat bine cu Societatea Speranţa, până în luna aprilie a acestui an, când am demarat proiectul de evaluare a 3 tinere de la Găvojdia, proiect demarat din iniţiativa dl. Elmendorp.

Am solicitat Soc. Speranţa folosirea apartamentului din str. Văliug pentru ca cele 3 tinere să locuiască acolo timp de 1 lună. Iniţial dna preşedintă a Speranţei ne-a promis, apoi a revenit spunând că nu se poate. Ulterior, dna Tienke Brouwer a avut o discuţie cu preşedinta Speranţei şi aceasta a promis din nou că putem folosi apartamentul pentru cele 3 fete din Găvojdia, timp de o lună.

La venirea fetelor, când am solicitat cheile ni s-a comunicat că nu mai putem folosi apartamentul deoarece Soc. Speranţa a obţinut o sponsorizare şi demarează propriul proiect înainte de data planificată. Am fost puşi într-o situaţie foarte grea, deoarece fetele erau în Timişoara şi nu aveam unde le caza. Deşi am oferit 200DM pentru închirierea unui apartament, nu am putut găsi, deoarece nimeni nu doreşte să închirieze pentru o lună. 

În această situaţie, ne-a salvat I.S.T.P.H. care ne-a permis cazarea fetelor în casa Mama-copil, unde au fost întâmpinate cu ostilitate de personalul CARITAS.

Am fost deosebit de surprinsă şi dezamăgită de atitudinea preşedintei Speranţei, care este şi membră a Consiliului de Administraţie al Fundaţiei noastre şi în această calitate cred că ar fi trebuit să sprijine un proiect al Fundaţiei, nu să pună piedici derulării lui. Sper ca pe viitor să pot conta pe sprijinul Consiliului în totalitatea lui.

Colaborăm bine cu Fundaţia de Abilitare Speranţa cu care suntem parteneri în programul Dialogurile Speranţei, prin care asistăm 20 tineri la domiciliu. Programul este finanţat de Programul PHARE LIEN.

 

PROIECTE 1998

1. Un prim obiectiv ar fi renovarea podului pentru a ne lărgi capacitatea centrului. Sus ar urma să funcţioneze încă o grupă- atelier de ţesut covoare, cabinetul medical, al psihologului, al asistentului social, birou de contabilitate şI magazie. Finanţarea va fi asigurată de Fundaţia FESTOG.

2. Un alt obiectiv ar fi achiziţionarea unei grădini. Banii pentru cumpărarea grădinii îi avem de la 2 cluburi Rotary din Germania şi Franţa. Avem nevoie de finanţare pentru a construi un gard, un vestiar, o magazie şi toalete.

3. Un al treilea proiect ar fi amenajarea sălii de snoozle şi demararea activităţilor.  În acest scop am depus un proiect la Fundaţia Philadelphia, pe care îl anexăm.

4. Am depus o cerere de finanţare la Programul PHARE LIEN pentru un centru resursă pentru integrarea tinerilor cu handicap mental.

5. Un alt proiect pe care dorim să îl demarăm în toamna 1998 este proiectul DINA ( Dezinstituţionalizare, Integrare, Normalizare, Acum). Anexăm proiectul.

6. Vom participa la derularea programului Phare Lien, în colaborare cu MENCAP, conform unei convenţii pe care dorim să o încheiem cu Soc. Speranţa şi cu Fundaţia de abilitare Speranţa.

7. Centrul va organiza o tabără de vară fie în Mţii Retezat (în colaborare cu Asociaţia Ioana şi cu Speranţa) fie la Szolt. Avem nevoie de sprijinul fundaţiei pentru derularea taberei. Vom face ca de obicei şi o campanie de strângere de fonduri.

În încheierea raportului meu aş dori să mulţumesc membrilor Consiliului de Administraţie pentru sprijinul pe care mi l-au acordat în desfăşurarea activităţilor Fundaţiei.