Raport anual 1999

În anul 1999, activitatea Fundaţiei PENTRU VOI a fost concentrată pe diversificarea  serviciilor oferite de Fundaţie şi pe creşterea calităţii acestora.

Consecvenţi filozofiei noastre : Incluziunea -  bazată  pe credinţa că toţi oamenii sunt egali şi trebuie respectaţi şi valorizaţi şi în concordanţă cu misiunea fundaţiei noastre şi anume promovarea unei noi politici sociale bazate  pe respectarea drepturilor omului, a Regulilor Standard ale ONU privind egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi,  am dezvoltat mai multe tipuri de servicii alternative, care sprijină integrarea acestor persoane în comunitate.

Serviciile oferite de Fundaţia noastră în 1999 au fost:

* Servicii alternative pe bază comunitară pentru adulţii cu handicap mental:

* Centrul de Zi “Pentru Voi”.

* Locuinţe protejate: - pentru fete – “DINA”

* Grădina Terapeutică

* Programe de formare profesională şi educaţie comunitară:

* Cursuri

* Seminarii

* Schimburi de experienţă

* Publicaţii: broşuri, ghiduri, buletine informative, reviste

* Activităţi de loisir pentru adulţii cu handicap:

* Tabără anuală în munţii Retezat

* Activităţi sportive

* Spectacole artistice

* Excursii

Familiile beneficiază de:

* Consiliere parentală

* Grupuri de suport

* Asistenţă socială

* Publicaţii editate de Fundaţia “ Pentru Voi”

* Revista “Pentru Voi” – prima revistă din România scrisă şi editată de tineri cu handicap mental

* Broşuri

* Buletine informative – “Incluziune”

* Ghidul specialistului în muncă a persoanelor cu dizabilităţi

 

Centrul de zi "Pentru Voi"

 

Centrul de zi "Pentru Voi" este primul proiect al Fundaţiei noastre. Centrul funcţionează ca un  parteneriat public-privat între Primăria Timişoara, I.S.T.P.H. Timiş şi Fundaţia “Pentru Voi”. Scopul centrului este  creşterea calităţii vieţii pentru persoanele cu handicap mental .

În 1999 am reuşit să creştem capacitatea centrului de zi ajungând la 70 de beneficiari. Pentru aceasta am mansardat clădirea în care funcţionează centrul. În spaţiul nou construit am amenajat încă o grupă, a 5-a cu profil textil, ţesut covoare, precum şi cabinetele medical, de psihologie, de consiliere parentală, job-seeking, sala de fizioterapie şi un birou administrativ - contabilitate. Această mansardare a însemnat foarte mult pentru că am câştigat mult spaţiu şi s-au îmbunătăţit mult condiţiile de muncă pentru echipa multidisciplinară a centrului: psiholog, consilier parental, medic, job-sekker, asistent social, care pot discuta individual cu beneficiarii centrului şi cu părinţii ceea ce este absolut necesar în evaluare, consiliere şi terapie. 

În 1999, ne-am concentrat atenţia pe instruirea personalului centrului pentru a creşte calitatea serviciilor oferite de noi. În acest scop am avut 2  proiecte:

proiectul de formare teoretică şi practică a personalului centrului nostru elaborat şi desfăşurat de Fundaţia FESTOG şi finanţat de Ministerul Afacerilor Externe al Olandei, prin programul MATRA.

Proiectul de instruire prin cursuri şi seminarii susţinute de specialişti englezi desfăşurat în colaborare cu MENCAP, Marea Britanie şi finanţat de Uniunea Europeană prin programul Phare-Lien. În acest proiect am avut ca parteneri locali Societatea Română Speranţa şi Fundaţia de Abilitare Speranţa.

 

A. PROIECTUL MATRA

OBIECTIVE:

Profesionalizarea asistenţei persoanei cu handicap

Instruirea personalului cu cunoştinţele teoretice şi practice necesare, cu diferite metode de terapie şi de lucru cu persoanele cu handicap mental

Îmbunătăţirea managementului centrului, urmărindu-se implementarea unor proceduri de lucru experimentate în Olanda cu bune  rezultate.

Perfecţionarea  structurii organizatorice a centrului

METODE:

Programul  a constat în  8 vizite a  4 săptămâni a unui grup de  specialişti din Olanda: coordonator proiect, psiholog şi leaderi de grup în centrul PENTRU VOI. În acest interval psihologul  olandez a  predat cursuri teoretice şi leaderii au  lucrat alături de personalul centrului nostru observând şi acordând feed-back leaderilor de grup români.  La cursurile teoretice au participat  şi  specialişti din alte servicii destinate persoanelor cu handicap din judeţul Timiş. În luna ianuarie 1999 domnul Joop Roelofs a susţinut un curs de management având ca temă “Importanţa managementul integral în organizaţia dumneavoastră”. Un alt curs susţinut de acesta a fost în luna iunie 1999 cu titlul “Comportamentul profesionist”.

 

În cadrul acestui program s-au elaborat instrumentele de observaţie şi evaluare care se folosesc în centru : scheme de observare, fişe standard de informaţii, fişe de interviu, alături de scalele de dezvoltare standardizate şi testele psihologice standardizate, care ne–au fost furnizate de partenerii olandezi.  Marele câştig al acestui proiect este că am reuşit elaborarea unor programe individualizate  pentru toţi beneficiarii centrului. Echipa centrului a dobândit cunoştinţe de evaluare, observare şi elaborare a programelor individualizate. De asemenea ne-am îmbogăţit activităţile în grupe şi managementul centrului. Acest proiect a dus la o mai bună organizare a muncii directe cu beneficiarii centrului şi structurarea acesteia pe scopuri şi obiective clare, atât faptic cât şi scriptic. Acest lucru duce la o legătură mai bună între leaderi şi continuitatea lor în munca cu persoanele cu dizabilităţi. A dus la o mai bună cunoştere a persoanei cu handicap pornind de la observarea acesteia, întocmirea unui portret general, din acestea reieşind dorinţele şi necesităţile pe care le are, întocmirea unui plan de intervenţie şi urmărirea acestuia lunară şi finală. Am învăţat să avem răbdare în obţinerea rezultatelor şi să nu renunţăm uşor. A dus la îmbunătăţirea muncii în echipă învăţând să împărţim atât succesul cât şi insuccesul. Totodată proiectul MATRA a oferit posibilitatea învăţării şi practicării unei limbi străine ( engleza) şi schimbului de experienţă cu colegi din altă ţară.

 

Au avut loc 2 vizite de studiu ale echipei centrului, 14 persoane, în Olanda unde au avut ocazia să viziteze servicii pentru persoanele cu dizabilităţi şi să lucreze câteva zile alături de colegii olandezi.

               

La  sfârşitul acestui program personalul care a beneficiat de el a acumulat cunoştinţele necesare pentru a deveni la rândul lor formatori. În acest fel putem sprijini înfiinţarea unor alte centre similare nouă în ţară. 

B. PROIECTUL Phare Lien

SCOPUL PROIECTULUI:

Îmbunătăţirea şi diversificarea modalităţilor de sprijin a famililor în care există o persoană cu dizabilităţi

OBIECTIVE:

Asigurarea, pentru persoanele cu dizabilităţi precum şi familiile lor, unor perioade scurte de odihnă activă prin învăţare, cu scopul de a îmbunătăţi viaţa familiei şi a reduce stresul

Dezvoltarea unui material didactic pentru părinţii copiilor  cu dizabilităţi  şi specialiştilor  care lucrează cu ei

Întărirea cooperării dintre ONG- urile care se ocupă cu persoane cu dizabilităţi  din   România în campania lor  pentru drepturi  şi şane egale pentru aceste persoane

Creşterea competenţei profesionale a specialiştilor

GRUPURI ŢINTĂ:

700 de famili ale copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi de învăţare  care trăiesc în  Timişoara.

75 de specialişti  care lucrează  cu ei.

ONG-uri interesate  de persoanele cu dizabilităţi.

În 1999, în cadrul acestui proiect s-au desfăşurat 3 seminarii: “Importanţa managementului medical al familiilor cu copii şi adulţi cu dizabilităţi complexe” , „Comunicare şi comportament “şi „Strategie, planificare şi management finaciar pentru ONG-urile care lucrează în asistenţa persoanelor cu dizabilităţi”.  De asemenea am început elaborarea unei strategii naţionale. Am constatat că la 10 ani după Revoluţie, după toate eforturile depuse de comunitatea internaţională, de statul român şi organizaţiile neguvernamentale româneşti şi străine, calitatea vieţii persoanelor cu dizabilităţi din România  este în continuare scăzută.

În aceste condiţii este perfect  justificată atitudinea Uniunii Europene de a impune îmbunătăţirea situaţiei persoanelor instituţionalizate ca o condiţie de aderare a României.

Pentru a răspunde în mod eficient acestei cerinţe a UE,  este absolut necesară coordonarea eforturilor tuturor organismelor guvernamentale şi neguvernamentale implicate în sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi.  Fiecare din Ministerele implicate are propria lui strategie, propriile lui programe. Ceea ce lipseşte este o strategie naţională, cu o viziune holistică, interdisciplinară şi intersectorială, care să armonizeze aceste strategii ministeriale , să le îmbine şi să exprime voinţa guvernului român de a îşi alinia politica standardelor internaţionale în acest domeniu.

Această strategie trebuie să aibă  rolul de a  fundamenta politica viitoare pentru dizabilităţi, ea trebuie să fie susţinută de o legislaţie adecvată, care are în vedere circumstanţele şi tradiţiile sociale, economice şi culturale ale României.

Pentru elaborarea unui proiect de Strategie Naţională, am pornit de la documentele care definesc politica pentru egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi pe plan internaţional.

Regulile Standard ONU pentru Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Dizabilităţi 1994;

Rezoluţia Consiliului Europei şi a Reprezentanţilor Guvernelor Ţărilor Membre  în cadrul Consiliul privind  Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Dizabilităţi (97/C 12/01) din 1996;

Recomandarea Consiliului Europei nr. R. (92) pentru o politică coerentă pentru Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Dizabilităţi (1992);

Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii 159 pentru Instruirea şi Angajarea Persoanelor cu Dizabilităţi (1983);

Programul mondial de acţiune în legătură cu persoanele cu handicap, adoptat de Adunarea Generală ONU prin rezoluţia nr. 37/52 din 3 Dec. 1982

Am considerat adoptarea unei strategii naţionale  bazată pe aceste documente internaţionale ca obiectiv primordial pentru ţara noastră.

Am consultat, de asemenea,  strategia concepută de un colectiv de experţi internaţionali pentru Bulgaria.

Pe baza documentelor internaţionale menţionate anterior şi a Strategiei din Bulgaria un colectiv din cadrul celor 3 organizaţii iniţiatoare: Fundaţia Pentru Voi, Fundaţia de Abilitare Speranţa şi Societatea Română Speranţa a elaborat un prim proiect de Strategie Naţională. Aceasta a fost trimisă unui grup de 15  reprezentanţi ai unor organisme guvernamentale şi non-guvernamentale pe care i-am invitat să participe la un prim workshop în vederea discutării strategiei. Acest workshop a fost organizat la sediul SSPH Bucureşti în 1 septembrie 1999 şi la el au participat 30 de reprezentanţi a 10 ONG-uri, SSPH, Ministerul Sănătăţii, Inclusion International, MENCAP. La acest workshop s-a stabilit de comun acord că strategia trebuie să traseze liniile directoare ale politicii în acest domeniu şi să stabilească obiectivele pe termen lung (10 ani) şi priorităţile. Ulterior fiecare departament îşi va elabora programele pe baza acestei strategii care exprimă politica guvernului în ansamblul său. De asemenea s-a hotărât că strategia trebuie să se bazeze pe ideea egalităţii şanselor şi să se subscrie total principiilor stabilite de Regulile Standard ONU pentru Egalizarea Şanselor pentru Persoanele cu Dizabilităţi. Strategia trebuie să reliefeze căile şi mijloacele pentru a pune treptat în practică aceste principii în România. În cadrul workshopului s-a căzut de acord  asupra cuprinsului strategiei, a scopului, a obiectivelor şi a căilor de acţiune. Deoarece nu s-a reuşit discutarea celor  8 direcţii şi domenii de acţiune, s-a hotărât organizarea  unui al doilea workshop la Timişoara care s-a desfăşurat la sediul centrului nostru în 15 septembrie 1999, la care au participat 15 persoanereprezentanţi de ONG-uri şi Secretarul general al SSPH. În urma acestor întâlniri, colectivul de redactarea al strategiei din care au făcut parte specialişti din centrul nostru şi de la Fundaţia de Abilitare Speranţa,  a elaborat un nou proiect care a fost trimis unui număr de 100 de ONG-uri şi ministerelor implicate şi anume: S.S.P.H., M.M.P.S, MEN, Ministerul Sănătăţii precum şi Guvernului României – oficiul pentru relaţii cu societatea civilă.

Acest proiect are un coordonator de proiect care îşi desfăşoară activitatea la sediul Fundaţiei Pentru Voi care a pus la dispoziţia proiectului tot echipamentul necesar. De asemenea directoarea Fundaţiei Pentru Voi asigură supervizarea proiectului şi a coordonatorului.

 

SNOEZEL

În 1999 am reuşit dotarea sălii de snoezel – relaxare şi stimulare multisenzorială, cu ajutorul financiar al Fundaţiei Olandeze Philadelphia şi a firmei Barry Emons, care a instalat echipamentul în centrul nostru.

 

Snoezelul este destinat în special persoanelor cu handicap sever deoarece stimulează simţurile primare (văz, auz, tactil, olfactiv, gustativ). Cu ajutorul snoezelui se poate stimula şi crearea sau refacerea unei relaţii intepersonale între doi sau mai mulţi clienţi sau între clienţi şi leaderii lor.

TABĂRA

În luna august 1999 am organizat o tabără de vară în Munţii Retezat la cabana Speranţei şi Cabana Ioana. Au participat 47 de beneficiari ai centrului care au fost în două serii de cîte 6 zile fiecare. Tabăra s-a bucurat de mare succes, beneficiarii centrului nostru bucurându-se de excursii şi drumeţii în peisajul mirific al Munţilor Retezat. Specialiştii centrului au continuat programele din centru şi au avut posibilitatea de a continua observarea clienţilor timp de 24 de ore pe zi, în condiţii care le sunt inaccesibile în centru: noaptea, la cină, la duş etc.

REVISTA CENTRULUI PENTRU VOI

În toamna anului 1999 am demarat organizarea unui colectiv redacţional care a conceput şi editat Revista Pentru Voi, prima revistă din România scrisă şi editată de persoane cu handicap mental. Un grup de 9 beneficiari participă la editarea acestei reviste sub conducerea unui leader de grup.

COLABORĂRI ŞI RELAŢII PUBLICE

Am colaborat regulat cu Fundaţia FESTOG Olanda, cu MENCAP Marea Britanie, cu Inclusion International, Bruxelles, cu Grupul de experţi ai ONU, cu Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap, cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoane cu Handicap Timiş, cu Liga Naţională a Asociaţiilor pentru persoane cu handicap mental, cu Delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti, cu Preşedenţia României.

Avem  relaţii de colaborare permanentă cu Societatea Română Speranţa şi cu Fundaţia de Abilitare Speranţa.

Pe tot parcursul anului am realizat numeroase materiale la cererea SSPH Bucureşti despre metodologia de lucru din centru, despre normarea personalului, am făcut observaţii la legislaţia existentă şi propuneri de îmbunătăţire a acesteia. De asemenea am avut 3 întâlniri cu doamna Ministru  Secretar de Stat Gabriela Popescu, cu reprezentanţi ai Ministerului Muncii şi Protecţiei Speciale, Ministerului Educaţiei Naţionale, cu parlamentari şi reprezentanţi ai Preşedenţiei României. În toate aceste întâlniri am prezentat activităţile centrului şi ale Fundaţiei, am încercat să facem lobby pentru o nouă politică socială bazată pe non discriminare, pe egalitate de şanse pentru persoanele cu dizabilităţi.

Activităţile Fundaţiei au fost intens mediatizate în presa locală şi la posturile de TV şi radio locale. Am fost invitaţi la 2 talk-showuri de câte o oră unul la Radio Vest, celălalt la TV Analog dedicate integral centrului nostru.

Grădina terapeutică

Scopul proiectului:

Dezvoltarea abilităţilor şi a capacităţii de a practica grădinăritul a tinerilor cu handicap mental din Centrul ”Pentru Voi”.

Obiective:

Achiziţionarea de noi cunoştiinţe în acest domeniu pentru persoanele cu handicap mental.

Îmbunătăţirea  mesei beneficiarilor Centrului “Pentru Voi” cu legumele şi fructele obţinute în grădină.

Desfăşurarea unei activităţi lucrative în aer liber.

Metode:

Grădina Terapeutică constă dintr-un teren de 1666 mp, situat la o distanţă de 5  minute de centru. Echipa multidisciplinară a centrului a făcut o selecţie a persoanelor cu dizabilităţi care pot şi doresc să lucreze în grădină.    Au fost aleşi şi instruiţi 3 leaderi de grup pentru a coordona activitatea de grădinărit. S-au format 2 grupe a câte 15 beneficiari fiecare, care lucrează pe rând 4-5 ore pe zi împreună cu 2 leaderi de grup.

Grădina Terapeutică  reprezintă o activitate foarte utilă pentru  persoanele cu hiperexcitabilitate, hiperactive. Este o modalitate de relaxare şi calmare foarte bună.

În anul 1999, în cadrul proiectului "Grădina terapeutică" s-au desfăşurat următoarele activităţi:

În primăvară s-a efectuat o arătură adâncă după care s-au efectuat măsurătorile pentru impărţirea grădinii (impărţirea s-a făcut după un plan intocmit anterior ). Lucrările au inceput cu plantarea livezii. S-a pregătit terenul, s-a  pichetat, s-au săpat gropile după care a urmat plantarea propriu-ziză. S-au plantat 36 pomi fructiferi din speciile : măr, păr, prun, cais, cireş, vişin. Materialul săditor a fost de calitate, procurat de la Pepiniera Pomicola Timişoara. După  înfinţarea livezii s-a trecut la înfiinţarea grădinii de legume care a impus următoarele lucrări : pregătirea terenului (săpat , greblat), stabilirea asolamentului si impărtirea in sole, semănatul si plantatul. S-au cultivat următoarele legume : rădăcinoase (morcov ,pătrunjel) , frunzoase( salată, spanac,ţelină,pătrunjel frunze), bulboase(ceapă, usturoi), bostănoase(dovlecel, dovleac pentru plăcintă), cartofi, leguminoase (măzăre, fasole), solanacee (tomate, ardei). Pe parcursul verii până în toamnă s-au efectuat lucrările de întreţinere (udat, prăşit, plivit, pălisat, recoltat). In toamnă s-au înfiintat culturi de toamnă-primăvară : spanac, ceapă pentru frunze, culturi pentru seminte : morcovi, pătrunjel, păstarnac.

Înfiintarea terenului pentru activităti recreative a necesitat următoarele lucrări : pregătirea terenului, semănatul gazonului si intretinerea lui. Semintele pentru grădină au fost cumpărate , o parte, de le Unisem Timisoara si, o parte, au fost donate de părinti sau de personalul centrului.

Tot ce s-a recoltat din grădină a fost folosit la cantina centrului pentru cresterea calitătii hranei primite de beneficiari.

Apartament protejat DINA

În iunie 1999, Fundaţia Pentru Voi a demarat un nou proiect şi anume apartamentul protejat DINA. (Dezinstituţionalizare, Integrare, Normalizate, Acum – Urgent). Proiectul a fost demarat ca răspuns la o nevoie acută a societăţii româneşti şi anume aceea de a oferi servicii rezidenţiale pe baze comunitare pentru tinerii cu dizabilităţi. Deoarece statul oferă doar  instituţii rezidenţiale - cămine spital – care sunt structuri segregaţioniste. Calitatea vieţii asistaţilor din aceste instituţii este scăzută şi în ele domină concepţia pur medicală asupra handicapului.

Majoritatea sunt instituţii mari cu peste 100 de asistaţi cu probleme diverse şi adesea incompatibile.

Sunt frecvente:

Lipsa standardelor minime de viaţă şi  ale infrastructurilor, accesibilităţilor şi   facilităţilor

Lipsa unui ambient de tip familial

Lipsa de personal calificat

Lipsa unei programări structurate pentru îmbunătăţirea nivelului funcţional al rezidenţilor

Lipsa de materiale şi mijloace educaţionale

Abuzul asupra rezidenţilor.

Experienţa a demonstrat că oricât s-ar investi în instituţii, calitatea vieţii asistaţilor de aici este în continuare foarte scăzută, singura soluţie este dezinstituţionalizarea. De aceea am demarat proiectul DINA:

Scopul proiectului:

Integrarea în comunitate a tinerilor cu handicap mental

Obiectivele:

promovarea dezinstituţionalizării ca metodă de a îmbunătăţi calitatea vieţii  persoanelor cu handicap mental

crearea unui model de serviciu nou pentru tinerii cu handicap: locuinţa protejată

Beneficiari:

8 tinere cu handicap mental provenite din instituţii sau din  familii dezavantajate din punct de vedere social.

Metode:

Apartamentul DINA este situat într- un bloc obişnuit pe Str. Ion Slavici nr. 14. Beneficiarele proiectului DINA locuiesc în acest apartament şi frecventează de luni până vineri Centrul de Zi “Pentru Voi”, între orele 8,00 şi 16,00. Restul timpului locuiesc în apartamentul DINA unde sunt îndrumate de un leader de grup.

Activităţi:

de stimulare şi instruire în relaţiile sociale în comunitate

de învăţare a unor deprinderi de autogospodărire (spălarea vaselor, spălarea hainelor, curăţenie, gătit, călcat)

de învăţare a unui comportament adecvat diferitelor situaţii sociale

de învăţare a întocmirii bugetului personal

şcolare şi participare  la cursuri de calificare

de dezvoltare a abilităţilor de comunicare

de loisir (excursii la munte, vizionări de filme, discotecă, teatru, expoziţii)

Cu sprijinul Fundaţiei olandeze Benefactum au fost cumpărate 2 apartamente cu 3 camere într-un bloc în Timişoara. În primele luni ale lui 1999, au fost renovate aceste apartamente şi au fost mobilate. În acelaşi timp am selecţionat beneficiarele proiectului şi personalul şi în iunie 1999 am demarat apartamentul protejat. Pentru finanţarea lui, alături de fundaţia olandeză Benefactum am mai obţinut sprijin şi de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Pe tot parcursul anului 1999, în întâlnirile cu reprezentanţii SSPH şi ISTPH am prezentat proiectul DINA şi am încercat să obţinem finanţarea proiectului din aceleaşi surse cu centrul de zi. Singura formă posibilă este ca apartamentul protejat să devină modul extern al centrului Pentru Voi.

În 1999 a fost selectat personalul : cele 3 leadere de grup, care au avut ca sarcină, ca adaptarea beneficiarelor, de la un mediu la altul, să se facă cu cât mai puţine traume posibile.

În luna iunie şi iulie a avut loc acomodarea la noul mediu , la noul stil de viaţă şi adaptarea cu persoanele noi care au intervenit în viaţa fiecăreia. În primele luni de la deschiderea proiectului  obiectivele urmărite au fost: dezvoltarea abilităţilor de autogospodărire (curăţenie, spălat, călcat, gătit, întreţinerea apartamentului, activităţi de grădinărit etc), dezvoltarea abilităţilor de igienă personală şi vestimentaţie şi învăţarea anumitor reguli. Stabilirea acestor reguli (la ce oră ne trezim, cât ne uităm la TV, cine face curăţenie şi unde etc.) s-a realizat împreună cu beneficiarele. Toate aceste activităţi au fost alternate cu diverse activităţi de loisir şi socializare (plimbări în parc, mers la cofetărie, plimbări pentru cunoşterea oraşului, spectacole, etc.).

În această perioadă cele 4 beneficiare venite de la Găvojdia au avut serioase probleme de adaptare cu crize fecvente de afect şi tulburări de comportament.

În luna august beneficiarele de la DINA au fost plecate pentru o săptămână  în tabără în munţii Retezat. În această lună  Luminiţa a fost căutată de mai multe ori de mama ei, care dorea să o ia înapoi acasă sau să ridice pensia obţinută de Luminiţa prin certificatul de persoană cu handicap. Diverse altercaţii cu mama acesteia au avut loc atât în incinta centrului cât şi atunci când se întâlneau în oraş, deoarece mama Luminiţei dorea neapărat ca aceasta să meargă acasă, iar Luminiţa nu dorea acest lucru.

Nicoleta a fost internată la Spitalul Victor-Babeş deoarece a fost depistată cu TBC. Pe perioada cât aceasta a fost internată la Timişoara a fost vizitată aproape în fiecare zi şi I s-a dus mâncare, a fost organizată ziua ei în parcul de la spital. A reuşit să se adapteze destul de rapid la situaţia din spital şi a acceptat tratamentul fără prea mari probleme.

În această lună s-a insistat pe respectul beneficiarelor una faţă de cealaltă deoarece au existat tentative de dominare a celor mai puternice faţă de cele mai slabe. S-a insistat pe ideea că cele mai slabe trebuie ocrotite şi protejate de cele mai puternice. Au fost introduse activităţi de scriere, citire şi uşoare exerciţii de matematică.

În luna septembrie şi octombrie s-au continuat activităţile zilnice dar cu perturbări serioase deoarece comportamentul provocator al Lămâiei a crescut în intensitate. Acesteia I s-a acordat o atenţie specială fiind implicaţi un număr mare de specialişti pentru găsirea unei soluţii. Ea a început să plece de la centru şi de la apartament atât noaptea cât şi ziua, refuza activităţile,  având comportamente neadecvate şi automutilante. Toate acestea schimbări în comportamentul Lămâiei au infuenţat mult celelate fete, acestea având tendinţa de a prelua câteva din comportamentele provocatoare ale acesteia. În această perioadă am avut o colaborare strânsă cu domnul psiholog Joop Roelofs din Olanda, care a încercat să ne ajute în această problemă. D-nul psihiatru Sitaru Alexandru a introdus un tratament cu neuroleptice pentru Lămâia.  Toată lumea s-a centrat pe această problemă neglijând într-o oarecare măsură restul fetelor. Margareta a început şi ea să prezinte tulburări de comportament şi să refuze activităţile de la apartament. S-a insistat mai mult pe dezvoltarea igienei corporale şi adoptarea unei vestimentaţii adecvate când vin la centru.

Două leadere de grup nu au corespuns cerinţelor postului şi a fost necesar să renunţăm la serviciile lor, ca urmare s-a organizat alt concurs şi au fost angajate alte două leadere de grup. Coordonatoarele de proiect au  participat direct la activităţile desfăşurate în apartament şi la evenimentele speciale (vizite, zile de naştere) au  intervenit în situaţii de criză (discuţii cu mama Luminiţei, tulburările de comportament ale Lămîiei, Luminiţei şi Ghizelei etc.). Fetele de la DINA au fost la comisie pentru a obţine certificatele de persoană cu handicap.

Nicoleta a fost externată de la spitalul Victor- Babeş şi a continuat tratamentul la sanatoriul de la Brad.

În lunile noiembrie şi decembrie am încercat să introducem cât mai multe modalităţi de recompensă al comportamentului adecvat cu premierile corespunzătoare, în ideea reducerii comportamentelor provocatoare din partea fetelor, în special pentru Lămâia. Tentativele de a o ajuta pe Lămâia nu au dat rezultate iar comportamentul a crescut atât de mult în intensitate încât am fost nevoiţi să îi facem internare la spitalul de psihiatrie din Jebel. Se pare că aceasta nu a fost o soluţie foarte bună deoarece în momentul întoarcerii de la spital am constatat că are mai multe tulburări de comportament decât înainte. Radu Lămâia  nu a reuşit să se adapteze la noul mediu şi am fost nevoiţi să o ducem înapoi la Căminul spital Găvojdia.

Fetele de la DINA dar şi beneficiarii de la centru în luna decembrie au făcut o vizită la  Căminul spital Găvojdia, vizită în care au fost împărţite mici cadouri pentru clienţii de acolo, pentru sărbătorile de Crăciun.

Cu ocazia Sărbătorilor de iarnă fetele împreună cu leaderele de grup au beneficiat de o tabără la munte având posibilitatea ca pentru prima oară în viaţa lor să-şi petreacă sărbătorile de iarnă într-un cadru pitoresc şi familial.

Centru Resursă pentru integrarea tinerilor cu handicap mental  

Obiectivele proiectului:

promovarea  unei   imagini   pozitive  a  persoanei  cu  handicap  mental prin răspândirea informaţiei despre posibilităţile acestor persoane de a trăi în comunitate şi a abilităţilor lor de a munci

sprijinirea iniţiativelor locale de creare a unor servicii pe baze comunitare prin implicarea autorităţilor locale (primării de oraşe şi comune)

atragerea de voluntari şi formarea lor

creşterea gradului de competenţă a personalului din instituţii şi a îngrijitorilor la domiciliu

profesionalizarea asistenţei persoanelor cu handicap mental

Activităţi

Am editat 4 broşuri:

Ce poate face o persoană cu handicap mental- posibilităţi şi nevoi.

Ce este incluziunea

Informaţii utile pentru persoanele cu nevoi speciale

Cum să stimulăm persoana cu handicap mental sever.

Am organizat  “Ziua Porţilor Deschise” a Centrului “Pentru Voi” în colaborare cu clubul Rotary Timişoara

Am organizat 4 cursuri de formare pentru personalul de la căminul spital Găvojdia.

Am elaborat un manual “Ghidul încadrării în muncă a persoanelor cu handicap mental”

Am oferit consultanţă, am avut 15 vizite de studiu din partea altor organizaţii, instituţii inspectorate din ţară

Am sprijinit iniţiativele I.S.T.P.H. de a înfiinţa o agenţie de servicii sociale la Sînicolaul Mare

Am editat  un Buletin Informativ intitulat “Integrare”- o dată la două luni pe care l-am distribuit primăriilor, ONG-urilor serviciilor existente instituţiilor din judeţul Timiş.

Am organizat 4 cursuri  pentru voluntarii care doresc să lucreze  cu persoanele cu handicap în diferite servicii.

Am căutat locuri de muncă pentru tinerii beneficiari ai centrului. Am reuşit să găsim 8 locuri de muncă temporare, cu prestări de servicii  şi 2 cu carte de muncă.

Am stabilit o relaţie de colaborare cu Oficiul Forţelor de Muncă pentru a coopera în găsirea de locuri de muncă.

Proiectul s-a desfăşurat din Decembrie 1998 până în Decembrie 1999, în parteneriat cu I.S.T.P.H. Timiş şi a fost finanţat de programul PHARE LIEN al Uniunii Europene microproiecte.  Rezultatele  obţinute au fost :

Creşterea acceptanţei faţă de persoana cu handicap mental.

Deschiderea pieţei muncii pentru persoanele cu handicap mental.

Implicarea autorităţilor locale în sprijinirea dezinstituţionalizării şi sprijinirea cu cunoştinţe de specialitate a acelora care se implică.

Creşterea profesionalismului în asistarea persoanelor cu handicap.

Promovarea unei noi profesii “căutător de slujbe” pentru persoanele cu handicap mental.

Creşterea competenţei personalului din instituţiile de asistenţă specială. 

 

FORMAREA EDUCATORILOR TEHNICI SPECIALIZAŢI

Este un proiect internaţional  iniţiat de Centrul Naţional de formare profesională din Suresnes, Paris care a urmărit compararea metodelor de formare profesională a educatorilor tehnici specializaţi  (leaderi de grup) în ţările Europene. A fost organizat un curs la care au participat  28 participanţi din 20 de ţări şi în care s-a prezentat modul de concepere şi gestionare a unui proiect individul pentru tinerii cu handicap mental sau inadaptaţi. Au fost 5 formatori din Franţa, Italia, Portugalia Polonia şi România. Din România a participat directoarea Fundaţiei Pentru Voi. Proiectul a fost finanţat de programul SOCRATES al Uniunii Europene.

GRUPUL DE ACŢIUNE PENTRU MOBILIZAREA PĂRINŢILOR

Este un proiect nou iniţiat de Inclusion International, MENCAP şi Liga Naţională a Asociaţiilor pentru Persoane cu Handicap mental din România. Fundaţia noastră împreună cu Fundaţia de Abilitare Speranţa asigură sprijinul de specialitate în realizarea acestui proiect.

Proiectul a demarat în Decembrie 1999. Este o continuare a unei părţi a proiectului finanţat de PHARE LIEN macroproiecte şi urmăreşte în principal dezvoltarea organizaţiei naţionale a familiilor cu persoane, întărirea colaborării între ONG-urile care se ocupă de persoane cu handicap mental la nivel naţional şi crearea şi dezvoltarea unui lobby eficient  în acest sector.

Proiectul se va desfăşura pe o perioadă de 3 ani şi va urmări implementarea Strategiei Naţionale pentru egalizarea şanselor pentru persoanele cu handicap, îmbunătăţirea legislaţiei în domeniu, lobby intern şi internaţional pentru persoanele cu dizabilităţi, promovare advocacy şi self-advocacy, crearea de parteneriate durabile cu Uniunea Europeană, Parlamentul Europei, UNICEF, Consiliul Europei, UNDP, Banca Mondială, Raportorul Special al ONU.

Am conceput şi redactat proiectul  HUMAN TOUCH care se va desfăşura într-o instituţie şi anume spitalul de la Păclişa.

Scopul proiectului:

creşterea calităţii vieţii pentru 50 de copii şi tineri cu handicap mental, ocrotiţi în Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă Păclişa

Obiective:

schimbarea “habitatului” pentru 50 copii şi tineri cu handicap,

introducerea conceptului de calitate a vieţii ca sistem de referinţă pentru activitatea unei instituţii care asigură asistaţilor servicii pe termen lung,

recâştigarea sau modelarea propriei identităţi pentru beneficiarii proiectului,

oferirea unui model pentru unităţi similare din zonă şi din ţară,

Grup ţintă:

50 de copii şi tineri cu handicap mental fără familie sau din familii dezorganizate cu prognostic pozitiv de evoluţie

personalul din echipa existentă la nivelul palierului ales spre modelare: infirmiere, îngrijitoare, instructori de educaţie, spălătorese, muncitori necalificaţi, asistenţi medicali,

Situaţia existentă:

Spitalul NPI Păclişa are 300 de persoane internate, marea majoritate pe termen lung. Spitalul are cazuistică eterogenă din punct de vedere al vârstei, sexului, localităţilor de provenienţă (toată ţara), tipului de probleme medico – sociale. Mulţi copii provin din medii paupere. De asemenea cazuistica este marcată şi de grupul celor abandonaţi încă de la naştere.

Copiii cu tulburări de comportament şi cu retard mental parcurg un program educativ şcolar, de cele mai multe ori pe intervalul I – VIII.

Copiii cu handicap sever sunt spitalizaţi pe perioada de după  criză şi majoritatea pe viaţă.

Funcţia de spital marchează modul de abordare a habitatului şi nu a clienţilor – lipsa componentului familiei şi climatului familial, pe termen foarte lung, cât şi la perioada matură  atât în primii ani de viaţă.

Întrucât procesul de dezinstituţionalizare se realizează lent şi o bună parte din asistaţi nu pot fi implicaţi în acest proces din cauza gravităţii bolii şi lipsei mijloacelor băneşti, reamenajarea spaţiului şi modificarea comportamentului cotidian în instituţie este o necesitate.

Clienţii cu handicap mental sever îşi petrec marea majoritate a timpului în saloane, şi aceasta ani în şir sau viaţă. Nu au obiecte personale, un mediu ambiental cald şi adesea nu au şansa diversităţii. Lipsa obiectelor personale, a  dulapului, oglinzilor, unui jurnal şi unor relaţii sociale diverse împiedică dezvoltarea personalităţii lor şi existenţei autonomiei. La acelaşi aspect contribuie, modul de realizare al igienei, hranei şi servirii ei. Clienţii nu au identitate, nu şi-o pot reconstrui, sunt atemporali, asociali – fără perspective – umanizarea în sensul ei “integral” şi “deplin” este o necesitate.

Acţiunile proiectului:

Evaluarea funcţiilor necesare modificării stilului de viaţă şi regândirea habitatului.

Oferta de aranjament interior “tip familial” cu dotări specifice, asigurarea intimităţii, personalizării spaţiului (dulapuri, oglinzi, noptiere, covoraşe, perdele, tablouri).

Oferta de mijloace tehnice pentru igienă prin autoservire, informare, activităţi lucrative casnice ( frigider, vase de bucătărie, aparat foto).

Evaluarea situaţiei familiale şi stabilirea legăturii cu familia lărgită; reconstituirea istoriei personale, întocmirea unui album al etapei actuale; introducerea jurnalului zilnic; crearea unei reţele de suport extern.

Organizarea de cursuri pentru personal cu aplicaţii practice în “modelarea” unei noi conduite a clienţilor, personalizate şi cu scopul creşterii independenţei.

Introducerea programelor individuale, instrumentelor MATRA, experienţei Centrului de Zi “Pentru Voi”; schimb de specialişti; ateliere comune cu personalul Centrului “Pentru Voi” (toate categoriile de personal).

Întocmirea scalei calităţii vieţii – şi introducerea acestui sistem de referinţă în programul de lucru al personalului angrenat în program.

Raport final asupra proiectului însoţit de suportul de curs, casete video, audio şi organizarea seminarului final.

Acest proiect a fost trimis finanţatorului,  Fundaţia de Ajutor Internaţional a Organizaţiei Persoanelor cu Dizabilităţi din Suedia, care a acceptat să-l finanţeze. Am contactat direcţiunea Spitalului din Păclişa  care a agreat proiectul. Urmează ca în 2000 să demarăm această componentă a proiectului şi anume Human Touch.

Proiectul Grupul de Acţiune pentru Mobilizarea Părinţilor are un coordonator de proiect la Bucureşti, va avea un coordonator de proiect pentru Human Touch la  Păclişa şi supervizarea proiectului este realizată de directoarea Fundaţiei Pentru Voi.

 

PATRIMONIUL FUNDAŢIEI

În decursul anului 1999, patrimoniul fundaţiei s-a îmbogăţit cu:

1 cabană grădină, donată de Hilfe fur Kinder

1 computer PC – AT  N5/133 MH, Phare Lien microproiecte

2 calculatoare de birou, donaţie Festog

8 computere , donaţie WACR

1 imprimantă laser color, Phare Lien

1 imprimantă laser, Phare Lien - microproiecte

1 copiator Toshiba, Phare Lien

2 telefoane achiziţionate din  fonduri Mencap

echipament pentru snoozle  donaţie Fundatia Philadelphia Olanda

1 instalaţie ventilaţie hotă  cu ventilator, achiziţionat din  fonduri FESTOG

1 ventilator cămară, achiziţionat din  fonduri FESTOG

1 combină frigorifică , achiziţionat din  fonduri Dina

1 maşină de spălat, achiziţionat din  fonduri Dina

1 aragaz, achiziţionat din  fonduri Dina

1 casetofon cu CD, achiziţionat din  fonduri Mencap

mobilier  achiziţionat din  fonduri Mencap

Personalul  angajat al Fundaţiei

În 1999 am avut 2 angajaţi part-time cu contract de prestări servicii :

Contabil

Administrator

În cadrul proiectului Centru resursă am avut 6 colaboratori  cu contract de prestări servicii: coordonator proiect, 3 psihologi, sociolog, asistent social, timp de 11 luni.

În cadrul proiectului DINA am avut angajaţi timp de 4 luni cu contract de prestări servicii  un coordonator proiect part-time şi 3 leaderi de grup.

În cadrul proiectului Matra am avut angajat cu contract de prestări servicii  un profesor de limba engleză care a predat cursuri 2 ore pe săptămână pentru personalul centrului.\

Colaborări

În acest an, Fundaţia a colaborat foarte bine cu Inspectoratul de Stat pentru persoane cu Handicap Timiş  şi  cu Primăria Timişoara, care sunt partenerii noştri la Centrul de zi.

De asemenea am avut o foarte bună colaborare cu Prefectura Timiş. Am solicitat mai multor instituţii publice să accepte un voluntar dintre beneficiarii centrului care să lucreze la sediul instituţiilor respective pentru a demonstra capacitatea de a lucra a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale. Singurul care a acceptat a fost Dl. Prefect Dumitru Ganţ, datorită căruia un beneficiar de al nostru a lucrat ca voluntar la cabinetul domnului prefect o zi pe săptămână.

Relaţiile de colaborare cu Secretariatul de Stat pentru persoane cu Handicap s-au dezvoltat. La fel şi cele cu Preşedenţia României, Departamentul pentru ONG-uri. O colaborare foarte bună avem cu finanţatorul proiectului DINA – Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Am continuat colaborarea strânsă cu Societatea Română Speranţa şi Fundaţia de Abilitare Speranţa.

De asemenea am colaborat cu celelalte ONG-uri din domeniul social din Timişoara şi cu organizaţiile de profil din ţară, cu AID-ONG Timiş, cu delegaţia Comisiei Europene în România.

Pe plan extern au primat relaţiile de colaborare cu Fundaţia olandeză FESTOG, principalul nostru finanţator. Am colaborat cu MENCAP Marea Britanie, cu Inclusion International, cu clubul Rotary Elst, Olanda.

Am acordat o mare atenţie imaginii Fundaţiei noastre, având relaţii de colaborare permanente cu mass media locală. Am fost prezenţi foarte des în ziarele locale, la posturi de televiziune şi de radio locale.

După cum se poate observa activităţile Fundaţiei Pentru Voi au fost deosebit de variate şi bogate. La înfiinţarea Fundaţiei scopul principal avut în vedere a fost crearea şi funcţionarea centrului de zi pentru adulţi. Actualmente fundaţia face mult mai multe adăugându-se pe de o parte  apartamentele protejate şi proiectele de dezinstituţionalizare şi pe de altă parte activităţile de formare profesională, educaţie comunitară,  advocacy şi lobby  la nivel naţional şi internaţional.  Proiectul HUMAN TOUCH este o provocare pentru că este pentru prima dată când desfăşurăm un proiect într-o instituţie unde nu deţinem controlul şi depindem de managementul instituţiei.

Diversificarea activităţilor Fundaţiei se datorează nevoilor stringente existente în societatea românească în ceea ce priveşte persoanele cu handicap mental şi succeselor obţinute de noi, experienţei şi competenţei profesionale a angajaţilor care ne recomandă pentru alte proiecte. Suntem solicitaţi de către reprezentanţi ai guvernului şi ai unor organizaţii internaţionale să luăm parte la proiecte la nivel naţional, la întâlniri internaţionale unde să prezentăm situaţia din România. Fundaţia Pentru Voi, deşi are doar 4 ani de la înfiinţare este bine cunoscută în România şi pe plan internaţional, unde este  deseori invitată să reprezinte România. Faptul că Fundaţia este solicitată şi apreciată ne onorează şi ne bucură. Există însă şi o primejdie şi anume încărcarea excesivă a personalului în special a conducerii şi micşorarea atenţiei acordate centrului. Este esenţial să găsim un echilibru între activităţile de bază: centrul de zi şi modulele externe tip DINA şi celelalte activităţi.  Aceste aspecte sunt importante în elaborarea strategiei de dezvoltare viitoare a Fundaţiei de către  Consiliul de Conducere.

În încheiere aş dori să mulţumesc Consiliului de conducere al Fundaţiei, comisiei de cenzori, personalului  centrului şi Fundaţiei pentru sprijinul acordat.